Neplata pensiei de intretinere este una din formele infractiunii ami largi de abandon de familie. Aceasta este infracțiunea săvârșită de către persoana care are obligația legală de întreținere atunci când, cu rea-voință, părăsește sau lasă, fără sprijin ori nu-și îndeplinește obligațiile de întreținere stabilite printr-o hotărâre judecătorească față de cei pe care este obligat să-i susțină material sau moral.
Sediul materiei se află în cuprinsul art. 378 C.pen. Săvârșirea infracțiunii se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Formele în care se consumă infracțiunea
Elementele materiale ale infracțiunii de abandon de familie sunt următoarele:
a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale;
b) neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege;
c) neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează neexecutarea, cu rea-credinţă, de către cel condamnat a prestaţiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptăţite la întreţinere din partea victimei infracţiunii.
Plângerea prealabilă
Plângerea prealabilă este un act prin care persoana care a suferit o vătămare, în urma unei infracțiuni, sesizează acest lucru organelor competente. Plângerea prealabilă se deosebește de o plângere obișnuită prin faptul că, în cazul anumitor infracțiuni, expres prevăzute de lege, lipsa acesteia în termenul indicat atrage imposibilitatea tragerii la răspundere penală a persoanei care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Conținutul unei plângeri prealabile
Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convenţional, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, precum şi indicarea făptuitorului şi a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.
Cine poate face o plângere prealabilă…
Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne ataşată plângerii. Prin urmare, dacă plângerea nu se face personal poate fi făcută prin avocat sau printr-o altă persoană, dar aceasta din urmă are nevoie de o procură specială notarială.
În cazul infracțiunii de abandon de familie, având în vedere că persoana vătămată este de cele mai multe ori minoră, plângerea se face de reprezentantul său legal. Dacă minorul a împlinit 14 ani poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă. Prin urmare, în cazul minorului cu capacitate de exercițiu restrânsă plângerea este valabilă doar dacă este făcută de către acesta personal și încuvințată de către ocrotitorul legal, nu ets esuficient ca aceasta să fie introdusă direct de către ocrotitorul legal.
Plângerea prealabilă în format electronic
Plângerea în formă electronică îndeplineşte condiţiile de formă numai dacă este certificată prin semnătură electronică. Prin urmare, un simplu e-mail către poliție sau parchet nu este suficient.
Trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei. Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data când reprezentantul său legal a aflat despre săvârşirea faptei
În acest sens, relevantă este Decizia nr. 2 din 20 ianuarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat că „în cazul infracțiunii de abandon de familie prevăzute în art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, termenul de introducere a plângerii prealabile prevăzut în conținutul art. 296 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală – de 3 luni din ziua în care persoana vătămată sau reprezentantul său legal a aflat despre săvârșirea faptei – curge de la data la care persoana vătămată ori reprezentantul său legal a cunoscut săvârșirea faptei.
Termenul de 3 luni prevăzut în conținutul art. 296 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală poate să curgă din trei momente diferite, după cum urmează:
- din momentul consumării infracțiunii, dacă acest moment este identic cu cel al cunoașterii faptei;
- din momentul cunoașterii săvârșirii faptei, care se poate situa între momentul consumării faptei până la momentul epuizării
- din momentul epuizării infracțiunii sau ulterior acestuia, odată cu cunoașterea săvârșirii faptei, caz în care nu trebuie să fi fost împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale“.
Important de menționat este și faptul că plângerea prealabilă are rolul de a trage la răspundere penală și totodată de a pune presiune asupra persoanei care a săvârșit fapta, întrucât deja aveți o hotărâre executorie așa că nu vă mai puteți constitui parte civilă în procesul penal.
Sarcina obligației legale de întreținere
Ca să constituie infracțiune este necesar ca faptele să fie săvârșite cu rea-credință de o persoană care are obligația legală de întreținerea.
Potrivit art.516 cod civ. obligația de întreţinere există între soţ şi soţie, fosti soți în condițiile legii, rudele în linie dreaptă, între fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane anume prevăzute de lege.
Alineatul 2 al aceluiași text de lege mai prevede că aceași obligație de întreţinere există și în cazul adopției între rudele în linie dreaptă, precum şi între fraţi şi surori.
Relevanța stabilirii pensiei de întreținere de către instanță sau de către notar (art. 378 alin. 1 lit. c)
Doar neplata pensiei de întreținere stabilită de către instanță poate atrage răspunderea penală a făptuitorului având în vedere că textul precizează expres că pensia de întreținere trebuie stabilită pe cale judecătorească.
Probarea infracțiuneii de abandon de familie sub forma neplății pensiei de întreținere
În primul rând, trebuie ca pensia de întreținere să nu fi fost plătită cel puțin 3 luni (nu neaparat consecutive) și care se calculează de la data la care hotărârea judecătorească a rămas definitivă.
Totodată, este necesar să se dovedească că făptuitorul avea mijloacele necesare pentru plata pensiei de întreținere dar nu a facut-o fiind de rea credință. În acest sens, organul de cercetare penală va verifica situația financiară a făptuitorului raportându-se la venituri acestuia, bunurile deținute, existența altor obligații legale etc.
Dacă cel care nu plătește pensia de întreținere lucrează în afara țării
De cele mai multe ori, în situația în care făptuitorul locuiește în afara țării organul judiciar solicită informații cu privire la situația financiară a făptuitorului de la autoritățiile din țara respectivă prin intermediul unui ordin European de anchetă sau a unei comisii rogatorii internaționale.
În situația în care făptuitorul nu lucrează cu contract de muncă sau nu are locuința stabilită legal și prin urmare autoritățiile respective nu pot furniza informații suficiente se apelează la orice mijloace care pot proba situația materială (de ex. au putut fi folosite postările publice ale făptuitorului de pe rețelele de socializare din vacanțele exotice s.a.m.d.)
Plata pensiei după ce s-a depus plângere
Dacă te afli în situația în care s-a depus o plângere penală impotriva ta și esți cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abandon de familie poți obține următoarele soluții:
- Clasarea în temeiul art.16 lit h, a intervenit o cauză de nepedepsire prevăzută de lege.
Art.378 alin.(4) C.pen. prevede o cauză specială de nepedepsire și se aplică în situația în care înculpatul își îndeplineșțe obligațiile înainte de terminarea urmăririi penale.
Este esențial în această situație ca înculpatul să achite obligația integral și înainte de terminarea urmăririi penale. Aceste două condiții trebuie îndeplinite cumulativ.
- Amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Aceste soluții se dispun după terminarea fazei de urmărire penală și pot fi dispuse doar de către instanța de judecată.
Înstanța de judecată este obligată să dispună una dintre aceste măsuri chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestor măsuri. Ele se dispun, după cum spuneam, în mod obligatoriu, iar temeiul de drept este expres prevăzut în cuprinsul art.378 alin.(5) C.pen. Cu toate acestea, pot fi dispuse dacă și numai dacă inculpatul și-a îndeplinit obligația de întreținere până la rămânerea definitivă a soluției de condamnare.
Când rămâne definitivă o hotărâre penală
Hotărârile primei instanţe rămân definitive:
1. la data pronunţării, când hotărârea nu este supusă apelului şi nici recursului;
2. la data expirării termenului de apel:
a) când nu s-a declarat apel în termen;
b) când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului;
3. la data retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel;
4. la data expirării termenului de recurs în cazul hotărârilor nesupuse apelului sau dacă apelul a fost respins:
a) când nu s-a declarat recurs în termen;
b) când recursul declarat a fost retras înăuntrul termenului;
5. la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct. 4, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs;
6. la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct. 4.
Hotărârile instanței de apel rămân definitive:
1. la data expirării termenului de recurs:
a) când apelul a fost admis fără trimitere pentru rejudecare şi nu s-a declarat recurs în termen;
b) când recursul declarat împotriva hotărârii menţionate la lit. a) a fost retras înăuntrul termenului;
2. la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârii menţionate la lit. a), dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs;3. la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârii menţionate la lit. a).
