Filiatia definește relația dintre copii și părinți (esentiala in stabilirea paternitatii sau maternitatii). În cele ce urmează vom expune cele mai întâlnite problematici în legătură cu acest subiect. Respectiv despre acțiuni în anularea filiației, tăgada paternității fără a avea pretenția că epuizăm subiectul. Pentru consiliere și reprezentare în instanță vă sugerăm să ne contactați.
Tipuri de filiatie
În cuprinsul art.408 C.civ. sunt reglementate două tipuri, filiația față de mamă, respectiv filiația față de tată. Cea față de tată suportă o dublă formă de manifestare, astfel trebuie să analizăm atât de cea față de tatăl din căsătorie, cât și de cea față de tatăl din afara căsătoriei.
Modurile de stabilire a filiatiei și dovada acesteia
Filiatia față de mamă rezulta din faptul nasterii, iar dovada se face prin certificatul constatator al nasterii. Daca nasterea nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă sau dacă sau făcut mențiuni potrivit cărora este născut din parinți necunoscuti, mama îl poate recunoaste pe copil. Recunoasterea se poate face prin declarație la registrul public comunitar local de evidentă a persoanelor, printr-un inscris autentic, prin testament sau prin hotărâre judecătorească. Recunoașterea prin testament este irevocabilă.
Filiatia față de tatăl din căsătorie se stabilește prin efectul prezumției de paternitate. Dovada se face cu certificatul de naștere al copilului și prin actul de căsătorie al părinților, trecute în registrele de stare civilă, precum și în certificatele de stare civilă corespunzătoare.
Filiatia față de tatăl din afara căsătoriei se stabilește prin recunoaștere sau prin hotarăre judecatorească.
Prezumtia de paternitate
Art. 414 C.civ.definește prezumția de paternitate ca fiind presupunerea relativă că soțul mamei este tatăl copilului născut sau conceput în timpul căsătoriei.
Practic, soţul mamei beneficiază de prezumţia de paternitate în mai multe situaţii și anume:
- copilul s-a născut în timpul căsătoriei;
- copilul s-a născut în timpul căsătoriei însă a fost conceput anterior căsătoriei;
- copilul a fost conceput în timpul căsătoriei dar s-a născut după divorţ.
În toate aceste situații tatăl biologic (natural) al copilului nu poate recunoaşte voluntar copilul, ci este necesară demararea unei acțiuni pe rolul instanței de judecată.
Tatăl copilului este minor, poate recunoaște copilul?
Potrivit art.417 C.civ. minorul necăsătorit, tată al copilului, îl poate recunoaște pe acesta, dacă are discernământ la momentul recunoașterii. Per a contrario, dacă nu are discernământ, nu poate face o recunoaștere validă. Totuși, poate reveni în fața serviciului public comunitar local de evidență a populației, cu o nouă recunoaștere când dobândește discernământ.
Contestarea și recunoașterea filiatiei
Recunoașterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată oricând și de orice persoană interesată. Dacă recunoașterea este contestată de celălalt părinte, de însăși copilul recunoscut sau de descendenții acestuia (fiii și nepoții copilului), dovada filiației cade în sarcina autorului recunoașterii sau a moștenitorilor săi.
Nulitatea
Potrivit dispozițiilor art.418 C.civ. filiatia este lovită de nulitate absolută (nulă) dacă:
- a fost recunoscut un copil a cărui filiație, stabilită potrivit legii, nu a fost înlăturată. Cu toate acestea, dacă filiatia anterioară a fost înlăturată prin hotărâre judecătorească, recunoașterea este valabilă. Aici regăsim, in mod expres, un caz de acoperire a nulității absolute prin efectul legii;
- fost făcută după decesul copilului, iar acesta nu a lăsat descendenți firești;
- a fost făcută în alte forme decât cele prevăzute de lege.
Filiatia poate fi anulabilă?
Da, de asemenea art.419 C.civ. reglementează și cazuri în care recunoșterea este lovită de nulitate relativă (anulabilă). Respectiv dacă a fost făcută din eroare, smulsă prin dol sau rezultată prin violență.
În acest caz avem un termen de prescripție special. Care începe să curgă, în caz de violență, de la încetarea acesteia, iar în caz de dol sau eroare de la data descoperirii.
Posesia de stat
Este starea de fapt care indică legăturile de filiatie și rudenie dintre copil și familia din care se pretinde că face parte. Altfel spus, în situația în care un copil poartă numele părinţilor săi, este privit de aceştia, respectiv de societate ca fiind al lor.
Acțiuni ce se pot demara privind filiatia
Înainte de a identifica punctual tipurile de acțiuni este esențial să precizăm că potrivit dispozițiilor art.47 din legea de punere în aplicare a noului cod civil, care reglementează situația legilor tranzitorii, stabilirea filiației, tăgăduirea paternității sau orice altă acțiune privitoare la filiatie este supusă prezentului cod și produce efectele prevăzute de aceasta numai în cazul copiilor născuți după intrarea în vigoare a noului cod.
C.civ. reglementează mai multe tipuri de acțiuni ce pot fi demarate privind filiația și anume:
Acțiune în contestare
Orice persoană interesată poate contesta oricând, prin acţiune în justiţie, filiatia stabilită printr-un act de naştere ce nu este conform cu posesia de stat. În acest caz, filiaţia se dovedeşte prin certificatul medical constatator al naşterii, prin expertiza medico-legală de stabilire a filiaţiei sau, în lipsa certificatului ori în cazul imposibilităţii efectuării expertizei, prin orice mijloc de probă, inclusiv prin posesia de stat.
Totuși, dovada filiaţiei nu se face prin martori decât în cazul prevăzut la art. 411 alin. (3): ,,cu toate acestea, dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit că a avut loc o substituire de copil ori că a fost înregistrată ca mamă a unui copil o altă femeie decât aceea care l-a născut, se poate face dovada adevăratei filiaţii cu orice mijloc de probă” sau atunci când există înscrisuri care fac demnă de crezare acţiunea formulată.
Stabilirea maternitatii (stabilirea filiatiei față de mamă)
Această acțiune se demarează în situațiile în care, din orice motiv, dovada filiației față de mamă nu se poate face prin certificatul constatator al nașterii ori în cazul în care se contestă realitatea celor cuprinse în certificatul constatator al nașterii.
În cadrul acestei acțiuni pot fi administrate orice mijloace de probă.
Cine poate formula o acțiune în stabilirea maternității?
Dreptul la acţiunea în stabilirea filiaţiei faţă de mamă aparţine copilului şi se porneşte fie în nume personal de acesta, fie în numele acestuia de către reprezentantul său legal. Odată începută ea poate fi continuată şi de moştenitorii copilului, în condiţiile legii.
Acţiunea poate fi introdusă şi împotriva moştenitorilor pretinsei mame.
Acțiunea privind stabilirea paternitatii fata de tatal din afara căsătoriei
Dacă tatăl din afara căsătoriei nu îl recunoaşte pe copil, paternitatea acestuia se poate stabili prin hotărâre judecătorească.
Cine poate formula o acțiune în stabilirea paternitatii din afara căsătoriei
Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele lui de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul lui legal. Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată şi de moştenitorii copilului, în condiţiile legii.
Acţiunea în stabilirea paternităţii poate fi pornită şi împotriva moştenitorilor pretinsului tată.
Stabilirea paternitatii faţă de pretinsul tată
Paternitatea se prezumă dacă se dovedeşte că pretinsul tată a convieţuit cu mama copilului în perioada timpului legal al concepţiunii. Prezumţia este înlăturată dacă pretinsul tată dovedeşte că este exclus ca el să îl fi conceput pe copil.
Ce poate obține mama de la tatăl copilului?
Potrivit art.428 C.civ. mama poate obține de la tatăl copilului despăgubiri. Acestea constau în plata a jumătate din:
- cheltuielile naşterii şi ale lehuziei;
- cheltuielile făcute cu întreţinerea ei în timpul sarcinii şi în perioada de lehuzie.
De asemenea mama şi moştenitorii ei au dreptul la despăgubiri pentru orice alte prejudicii, potrivit dreptului comun.
Aceste cheltuieli se pot solicita cu titlu de despăgubiri chiar şi atunci când copilul s-a născut mort sau a murit înainte de pronunţarea hotărârii privind stabilirea paternităţii.
Pentru a obține aceste despăgubiri mama este obligată să demareze acțiune în maxim 3 ani de la nașterea copilului, după această perioadă dreptul este prescris. Totodată pentru a obține aceste despăgubiri este esential ca mama să fi formulat și o acțiune pentru stabilirea paternităţii.
Acțiunea privind filiatia față de tatăl din căsătorie
Orice persoană interesată poate cere, oricând, instanţei să constate că nu sunt întrunite condiţiile pentru ca prezumţia de paternitate să se aplice unui copil înregistrat în actele de stare civilă ca fiind născut din căsătorie.
Tagada paternităţii
Acţiunea în tăgada paternităţii poate fi pornită de soţul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum şi de copil. Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată şi de moştenitorii acestora, în condiţiile legii.
Acţiunea se introduce de către soţul mamei împotriva copilului; când acesta este decedat, acţiunea se porneşte împotriva mamei sale şi, dacă este cazul, a altor moştenitori ai săi.
Dacă soţul este pus sub interdicţie, acţiunea poate fi pornită de tutore, iar în lipsă, de un curator numit de instanţa judecătorească.
Mama sau copilul poate introduce acţiunea împotriva soţului. Dacă acesta este decedat, acţiunea se porneşte împotriva moştenitorilor lui.
Tatăl biologic poate introduce acţiunea împotriva soţului mamei şi a copilului. Dacă aceştia sunt decedaţi, acţiunea se porneşte împotriva moştenitorilor.
Tăgada paternității de către soțul mamei
Soţul mamei poate introduce acţiunea în tăgada paternităţii în termen de 3 ani, care curge fie de la data la care soţul a cunoscut că este prezumat tată al copilului, fie de la o dată ulterioară, când a aflat că prezumţia nu corespunde realităţii.
Termenul nu curge împotriva soţului pus sub interdicţie judecătorească şi, chiar dacă acţiunea nu a fost pornită de tutore, ea poate fi introdusă de soţ în termen de 3 ani de la data ridicării interdicţiei.
Tagada paternitatii de către mamă
Acţiunea în tăgada paternităţii poate fi pornită de către mamă în termen de 3 ani de la data naşterii copilului.
Tagada paternitatii de către pretinsul tată biologic
Acţiunea în tăgada paternităţii introdusă de către cel care se pretinde tată biologic poate fi admisă numai dacă acesta face dovada paternităţii sale faţă de copil.
Dreptul la acţiune nu se prescrie în timpul vieţii tatălui biologic. Dacă acesta a decedat, acţiunea poate fi formulată de moştenitorii săi în termen de cel mult un an de la data decesului.
Tagada paternităţii de către copil şi de către moştenitori
Acţiunea în tăgada paternităţii se porneşte de copil, în timpul minoritatii sale, prin reprezentantul său legal. Dreptul la acţiune nu se prescrie în timpul vieţii copilului.
