Procesul de divort în care sunt implicați minori ridică probleme diferite față de un divorț obișnuit. Însă, un avocat bun înțelege complexitatea implicațiilor emoționale și financiare care decurg din litigiile din dreptul familiei. Va căuta calea cea mai elegantă alături de clienți pentru a scurta durata procedurilor astfel încât impactul emoțional asupra minorilor să fie minim.
În caz de divort cu minori, ori de câte ori este posibil iar părțile se invoiesc recomandarea noastra este ca acesta să se efectueze la notar.
Divortul la notar – particularitati privind minorii
Cererea de divorţ se depune de soţi împreună la notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor. Acesta înregistrează cererea şi le acordă un termen de reflecţie de 30 de zile. Prin excepţie, cererea de divorţ se poate depune la notarul public şi prin mandatar cu procură autentică. Dacă aveti nevoie de un avocat care să vă reprezinte sau asiste puteți să contactați avocat Ana Corogeanu din Timișoara.
La expirarea acestui termen, soţii se prezintă personal, iar notarul public verifică dacă aceștia stăruie să divorţeze. De asemenea dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi neviciat. Dacă soţii au aceeași decizie de a se despărți notarul public eliberează certificatul de divorţ.
La desfacerea căsătoriei la notar, soţii decid dacă păstrează sau nu numele purtat în timpul acesteia. Dacă nu se înţeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorţ, notarul public emite o dispoziţie de respingere a cererii de divorţ. Notarul îndrumă soţii să se adreseze instanţei de judecată. Împotriva dispozitiei de respingere nu exista cale de atac.
În cazul constatării divorţului de către notarul public, acesta emite certificatul de divort. Totodată înaintează, de îndată, o copie certificată de pe acesta la primăria locului unde s-a încheiat căsătoria. Aceasta pentru a se face menţiune în actul de căsătorie.
Condiții suplimentare în cazul divortului la notar cu minori
Astfel, potrivit art. 375 alin. 1 și 2 din C. civ dacă soţii sunt de acord cu divorţul şi au copii minori, născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor poate constata desfacerea căsătoriei, dacă soţii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la:
- numele de familie pe care să îl poarte după divorţ;
- exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi;
- stabilirea locuinţei copiilor după divorţ;
- modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii;
- stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.
În cele ce urmează vom detalia aspectele asupra cărora soții trebuie să fie de acord în cazul divortului la notar.
Exercitarea autoritătii părintesti
În ce privește exercitarea autorității părintești trebuie ca părtile să fie de acord ca aceasta să se exercitate în comun. Prin urmare, părtile nu pot să stabilească ca una dintre ele să exercite autoritatea părintească exclusivă interpretare ce rezultă din coroborarea articolelor 375 C. civ., art. 397-399 C.civil. Astfel, potrivit art. 504 C. civ. rap la art. 397 C. civ., ca și în timpul căsătoriei, autoritatea părintească asupra minorilor după divort se exercită, de regulă, de către ambii părinți.
Potrivit art. 398 C. civ. dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea parinteasca să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi. Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.
Concluzionând, arătăm că doar instanța are competența de a atribui exercitarea exclusivă a autoritătii părintesti unuia dintre părinti, fiind necesară administrarea probatoriului din care să rezulte că acest aspect este in interesul superior al minorului.
Stabilirea locuintei copiilor după divort
Parinții stabilesc prin acord care va fi locuința minorului după divort. Părintele care locuieste cu copilul nu-i poate schimba acestuia locuinta fără acordul celuilalt. In cazul in care parintele nu-si da acordul cu privire la schimbarea locuintei minorului este necesara suplinirea consimtamantului acestuia de catre instanta de judecata. In acest caz instanta de tutela va lua o decizie potrivit interesului superior al copilului. In acest sens se va solicita intocmirea unui raaport de ancheta psihosociala, îi va audia pe părinti și pe copil dacă acesta a implinit 10 ani.
Modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii
Potrivit art. 401 C.civil părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu copilul său. Prin urmare este recomandat ca odată cu divortul să se stabilească si un program de vizită concret. În ceea ce privește întocmirea unui program de vizită vă recomandăm să apelați la un avocat din Timișoara specializat in divorturi.
Contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor
Desi legea nu stabilește expres, in cadrul procedurii de divort cu minori la notar, care este cuantumul cheltuielilor la care va fi obligat parintele care locuieste separat de minor, apreciem ca acordul sotilor nu trebuie sa respecte prevederile art. 529 și urm. din C. civ. având în vedere că legea instituie doar pragurile maxime, pentru a-l proteja pe debitor de la care se acesta poate deroga prin acordul său expres.
Divort în instanță – particularitati cu minori
Cererea de divort este de competenta judecatoriei in circumscriptia careia se afla cea din urma locuinta comuna a sotilor. Daca sotii nu au avut locuinta comuna sau daca niciunul dintre soti nu mai locuieste in circumscriptia judecatoriei in care se afla cea din urma locuinta comuna, judecatoria competenta este aceea in circumscriptia careia isi are locuinta paratul. Dacă paratul nu are locuinta in tara si instantele romane sunt competente international, este competenta judecatoria in circumscriptia careia isi are locuinta reclamantul. Daca nici reclamantul si nici paratul nu au locuinta in tara, partile pot conveni sa introduca cererea de divort la orice judecatorie din Romania. In lipsa unui asemenea acord, cererea de divort este de competenta Judecatoriei Sectorului 5 al municipiului Bucuresti.
(În acest din urmă caz este necesar ca acordul părţilor, prevăzut de art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu privire la alegerea instanţei care urmează a soluţiona acţiunea de divorţ să fie exprimat expres, în formă scrisă, iar, în situaţia în care litigiul este pendinte, şi verbal în faţa instanţei. RIL publicat în Monitorul Oficial cu numărul 1049 din 27 decembrie 2016 a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 20/2016)
Pe langa aspectele prevazute de lege pentru cererea de chemare in judecata, in cazul divortului cu minori la instanta, cererea trebuie sa cuprinda numele copiilor minori ai celor 2 soti ori adoptati de acestia. La cerere se vor alatura o copie a certificatului de casatorie si, dupa caz, cate o copie a certificatelor de nastere ale copiilor minori.
In cazul divortului prin acordul partilor, cererea va fi semnata de ambii soti sau de catre un mandatar comun, cu procura speciala autentica. Daca mandatarul este avocat, el va certifica semnatura sotilor, potrivit legii.
Cheltuileli la un divorț în instanță. Prezența soților
La divorțul prin acord la instantă se plătește o taxa de timbru de 200 de lei potrivit art. 15 lit. a din OUG 80/2013 precum și o taxa de timbru 100 de lei pentru divortul din culpa potrivit art. 15 lit. b și c din OUG 80/2013. De asemenea, potrivit art. 924 C.p.c. dacă părțile se împacă taxa de timbru se restituie.
In fata instanțelor de fond, părțile se vor infatisa in persoana. Pot fi excepții situațiile următoare:
- daca unul dintre soti executa o pedeapsa privativa de libertate;
- este impiedicat de o boala grava;
- este pus sub interdictie judecatoreasca;
- are resedinta in strainatate;
- se afla intr-o alta asemenea situatie, care il impiedica sa se prezinte personal; in astfel de cazuri, cel in cauza se va putea infatisa prin avocat, mandatar sau, dupa caz, prin tutore ori curator.
Daca la termenul de judecata, in prima instanta, reclamantul lipseste nejustificat si se infatiseaza numai paratul, cererea va fi respinsa ca nesustinuta.
Instanta este obligata sa il asculte pe copilul minor care a implinit 10 ani.
Efectele divorțului în instanță
Cand sotii au copii minori, nascuti inaintea sau in timpul casatoriei ori adoptati, instanta se va pronunta asupra exercitarii autoritatii parintesti, precum si asupra contributiei parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor. Instanța se va pronunța chiar daca acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divort.
Astfel, in ceea ce privește exercitarea autoritatii parintesti, aceasta se face de regulă, de către ambii părinți. Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi. Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.
Prin urmare, trebuie administrate probe din care să rezulte că este în interesul minorului ca doar un părinte să exercite autoritatea părintească.
Cheltuieli de creștere și educare, respectiv pensia alimentară
Referitor la contribuția parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor aratam ca pensia de întreținere se calculează de la data introducerii cererii de chemare în judecată. Ea se stabilește până la o pătrime din venitul lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii. Dacă părintele în cauză mai datorează întreținere și altor persoane cuantumul cumulat al tuturor nu poate depăși jumătate din venitul lunar net.
Doar la cererea partii instanta se pronunta cu privire la:
- exercitarea autoritatii parintesti, contributia parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor, locuinta copilului si dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu acesta;
- numele sotilor dupa divort;
- locuinta familiei;
- despagubirea pretinsa pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfacerii casatoriei;
- obligatia de intretinere sau prestatia compensatorie intre fostii soti;
- incetarea regimului matrimonial si, dupa caz, lichidarea comunitatii de bunuri si partajul acestora.
Daca aceste aspecte aditionale nu au fost cerute odata cu divortul va fi nevoie de un litigiu separat, cu respectarea termenelor de prescriptie daca este cazul.
In ceea ce privește masurile provizorii la divort aratam că pe cale de ordonanta presedintiala, pana la solutionarea divortului, pot fi luate masuri temporare in ceea ce privește: stabilirea locuintei copiilor minori, la obligatia de intretinere, la incasarea alocatiei de stat pentru copii si la folosirea locuintei familiei.
Ordonanta este provizorie si executorie. Daca hotararea nu cuprinde nicio mentiune privind durata sa si nu s-au modificat imprejurarile de fapt avute in vedere, masurile dispuse vor produce efecte pana la solutionarea litigiului asupra fondului.
